Latest Entries »

 Dacă studiaţi relaţiile publice sau publicitatea şi sunteţi în căutarea unui internship sau pur şi simplu vânaţi conferinţele pe această temă, atunci PR & Ad Fair (organizat de PRIME România) este răspunsul.PR&Ad Fair 2012

 Stand PR&Ad FairPR & Ad Fair este singurul târg de internshipuri în relaţii publice şi publicitate din Bucureşti la care participă agenţii din topul agenţiilor dar şi new entries, gata să vă deschidă o lume. Dacă vă pasionează aceste domenii, atunci acesta este evenimentul care nu trebuie ratat. Nu contează dacă aveţi cu cine să mergeţi sau nu. Luaţi-vă geanta and just go.  Descoperiţi-vă profesionistul din interiorul vostru şi livraţi-vă brandul personal. Acolo veţi putea discuta direct cu persoanele cheie din agenţii. Şi nu discutaţi doar despre de ce meritaţi voi acest internship cât mai ales discutaţi despre domeniu, întrebaţi, aflaţi răspunsurile la curiozităţile voastre. Antreprenorii recrutează oameni pasionaţi şi interesaţi de ceea ce fac, nu pe cei care vor doar un job sau un internship. Recomand să participaţi şi la conferinţele evenimentului.  Startul meu în domeniu, acel boost de îndârjire a început la o conferinţă PR&Ad Fair din 2010.

 PR&Ad Fair va avea loc anul acesta la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, prescurtată şi CCSB sau CCS. Zilele vor fi 10 mai (PR) şi 11 mai (Advertising) 2012

 Pentru mai multe detalii, cum ar fi numele agenţiilor participante, temele conferinţelor şi concursuri (da! organizează şi concursuri pe pagina lor de Facebook), puteţi accesa site-ul lor.

Ponturi pentru a obţine acel internship:

  • fă research, află tot ce se poate afla despre agenţiile alese de tine (sper că nu e o listă interminabilă) şi despre clienţii pe care i-a avut. Te ajută să îi cunoşti foarte bine şi te mai ajută să te decizi. Poate că săpând după informaţii despre o anumită agenţie îţi dai seama că de fapt nu ţi-ar plăcea să lucrezi pentru aceasta… sau invers!
  • ia legătura cu persoanele cheie de la cele 2-3 agenţii de care eşti interesat, înainte de târg (nu trimite CV acum, doar prezintă-te puţin şi spune ceea ce simţiţi despre participarea lor la târg şi despre această oportunitate de a vă întâlni faţă-în-faţă)
  • la târg mergi, fă cunoştinţă, discută despre ei, despre tine, pune întrebări despre domeniu şi despre ei. CV-ul trebuie să vină la sfârşitul conversaţiei ca o reacţie naturală la conversaţiile avute, aşa cum şi e;
  • lasă o impresie memorabilă despre tine, fă oamenii să îşi amintească de tine! Toţi ceilalţi candidaţi au urmat aceleaşi şcoli ca tine, vor acelaşi lucru ca tine. Insistă pe abilităţile şi calităţile tale unice, generalismele le au toţi;
  • fie că ne place sau nu, ţinuta contează. E primul lucru care vorbeşte despre tine. Fii ceea ce vrei să devii!

Ce simti

 Un copil din Siria vine si sta in fiecare zi langa mormantul fratelui sau ucis de rebeli. Intreaga zi. Are vre-o 12 ani. Cred ca se intelegea foarte bine cu fratele sau mai mare si erau nedespartiti. De parintii lui, cei de la CNN nu au spus nimic. Doar ca sunt copii care au scapat si nu mai au pe nimeni. Unii cu arme au intrat in cartier si au ucis pe oricine au intalnit.

 Noi, cei de la nord, luam caminul, dragostea, educatia, securitatea ca date naturale, ca niste roci pe care le gasim pe langa casa. Nu exista de-a gata. Sunt locuri in lume in care acestea nu exista la scara larga. Ele apar din inima noastra si par atat de evidente si normale si “date naturale” datorita laturei noastre umane si a contextului in care ne-am dezvoltat. Trebuie sa fim constienti de ele si sa le pretuim mai mult, sa le dezvoltam si sa ne concentram mai mult asupra lor. Asta e valabil pentru orice om din lume.

 Ne uitam la povestile impresionante ale unor oameni si apoi intra reclamele sclipitoare, intra alte stiri… e ca la un spectacol. Si e usor sa uiti asa. Dar nu e un show sublim, e realitatea prezentata cu sclipici. Sunt sentimente reale acolo, undeva – locul si oamenii despre care se vorbeste. Copilul acela e acolo, langa mormantul fratelui sau si azi. (reportajul CNN e cu imagini de saptamana aceasta)

 Cand m-am inscris la specializarea Comunicare si relatii publice, in adancul sufletului meu pentru asta am vrut sa “militez”. Pentru ca mai tarziu, intr-un fel, sa incurajez oamenii sa comunice mai bine, sa isi exprime sentimentele fara retineri (sentimentele acelea de finete) si sa dea si sa primeasca iubire. Fiecare om se naste bun, fiindca asta e latura noastra umana. Unii dintre oameni devin infractori sau criminali, pe parcursul vietii. Peste latura lor umana au fost aruncati bolovani. Nu au cunoscut bunatatea si iubirea atunci cand au avut cea mai mare nevoie de ele. Daca ne-am spune unii altora ce simtim si ne-am descrie nuantele sentimentelelor pe care le traim in raport cu ceilalti si am face-o cu iubire, atunci nu are ce sa ni se intample rau si ne-am simtii atat de bine psihologic…

  Sa facem asta ar parea nepotrivit fiindca nu asa se obisnuieste in societatea noastra, dar am putea sa o facem cu oamenii din jurul nostru, cu cei in care avem incredere cel mai mult. Stiu, e sentimentul acela de retinere, de rusine dar ar trebui sa trecem peste si sa ne dam voie sa avem o viata mai buna, mai placuta, sa avem relatii cu ceilalti mult mai puternice… de fond , substantiale si meaningful.

 Comunicati, comunicati cu adevarat fiindca face bine sufletului. Si odata cu el – si lumii. (adaugati bunatate si inspiratie)

 În urmă cu câteva săptămâni am participat la un webinar CIPR [UK] numit “Pitching to journalists” în care cei peste 45 de participanţi au împărtăşit din propia lor experienţă iar trainer-ul Maud Davis ne-a dat ponturi şi insight despre cum să identificăm oportunităţi şi cum să vorbim cu jurnaliştii interesaţi de povestea / ştirea noastră.

Totul ţine de naturaleţe.

 În primul rând trebuie să analizezi publicaţiile pe care le consideri relevante pentru povestea / ştirea ta şi să identifici dacă publicaţia chiar ar fi interesată. Apoi să observi dacă sunt jurnalişti care au mai scris despre subiecte asemănătoare şi care sunt interesele lor în această direcţie.  Nu vrei să trimiţi un comunicat de presă despre o nouă compoziţie a unui ruj, unui jurnalist care scrie despre cotaţiile bursiere.

 Acum voi trece la acele aspecte uşor diferite faţă de ce ştiam / observasem eu, la acele informaţii pe care nu le-ai putea obţine decât dacă ai vorbi cu un profesionist în relaţii cu presa / mass – media.

Ştiai că:

> Metoda cea mai eficientă şi cea mai des folosită de a lua legătura cu un jurnalist şi de a îţi transmite povestea este apelul telefonic iar următoarea variantă este întâlnirea faţă-în-faţă?

> E mai bine să suni jurnalistul înainte să începi să scrii comunicatul de presă fiindcă astfel afli exact ceea ce îl interesează şi de ce informaţii anume are nevoie?

> În succesul transmiterii poveştii contează enorm calitatea fotografiilor şi faptul că ai totul pregătit, gata să trimţi în orice clipă?

> Timpul cel mai bun pentru pitching este intervalul orar 10:00 – 12:00 sau până în ora 10:00? (aici intervalul orar variază după deadline-urile fiecărui tip de publicaţie)

> E mai bine să suni şi să prezinţi pe scurt despre ce este vorba şi apoi să trimiţi comunicatul, dacă jurnalistul este interesat. Pitching pe e-mail se face numai cunoscuţilor. Comunicatele de presă se trimit pentru prima dată (în corpul e-mailului mai degrabă decât ataşate), cu o scurtă introducere + rezumat numai jurnaliştilor cu care ai o relaţie, pe care îi cunoşti. Pe cei pe care nu îi cunoşti foarte bine e mai bine să îi suni înainte. (În România s-ar putea să îţi spună la telefon să le trimiţi comunicatul pe e-mail şi că o să vadă ei despre ce este vorba. La noi e-mailul reprezintă mediul principal de contact. Mi se pare totuşi mai potrivit să suni şi să nu îi dai jurnalistului Inbox-ul peste cap când pe el nu îl interesează subiectul tău.)

> Intonaţia, felul în care vorbeşti sunt cruciale atunci când discuţi cu un jurnalist despre subiectul tău?

> Atunci când faci pitching prin e-mail trebuie să fii specific, să nu scrii mult (primele două propoziţii sunt foarte importante), să nu te fereşti să foloseşti bullet points şi link-uri (puţine şi utile) şi să nu ataşezi ceva decât dacă cunoşti foarte bine jurnalistul respectiv?

> Pentru un succes considerabil îţi poţi lega povestea ta de picanteria / trendul /  buzz-ul momentului?

> Că dacă informaţiile nu sunt demne de o ştire mai bine încerci altceva, o altă metodă decât să scrii un comunicat pe care nu îl va publica nimeni?

> Pe Twitter nu se face pitching decât dacă cunoşti acei jurnalişti foarte, foarte, foarte bine şi şti că sunt ok cu pitching-ul pe Twitter. Mai degrabă postează ştirile tale în feed-ul tău. Jurnaliştii care te urmează pe Twitter le vor vedea şi dacă vor fi interesaţi, le vor prelua.

> Că poţi ajuta jurnaliştii şi doar cu fotografii pe care să le folosească ei la cu totul alte subiecte decât ale tale?

La webinar s-au prezentat şi alte informaţii grozave dar dacă le-aş scrie pe toate aici acest post s-ar transforma într-un curs. Restul le găsim în cărţi.

Am vizitat astăzi site-ul British Council şi am observat cu uşurinţă că în această perioadă se fac recrutări pentru noua serie de interni. British Council Bucureşti caută interni pentru diferite departamente în care aceştia îşi doresc să-şi petreacă următoarele şase luni (mai-noiembrie) lucrând alături de echipa BC într-un mediu dinamic, pentru 3 – 4 ore pe zi de luni până vineri.

Observ că internshipurile sunt part-time, cu siguranţă programul este flexibil şi există şi beneficii suplimentare (care vor fi ca un Thank you for helping us)

British Council are întotdeauna proiecte creative, frumoase (with a meaning!) şi care aduc un impact. Ceea ce îmi place cel mai mult este profesionalismul echipei şi standardele profesionale după care îşi conduce activitatea. Clienţii sunt trataţi cu atenţie şi cu grijă, probabil o cauză directă a faptului că serviciile sunt foarte bune.

Poate că şase luni poate părea mult dar sincer, după ce faci parte trei luni din echipă, îţi doreşti să mai stai şi să înveţi şi mai multe. Şi mă refer la orice internship. Trei luni e OK, te acomodezi, înveţi, all good, începi să creşti, creşti, creşti, creşti şi apoi se termină. And you want more.  : D

Locurile disponibile pentru internship la British Council sunt:

  • Marketing: 2 locuri disponibile
  • Proiecte: 3 locuri disponibile: echipa de Arte
  • Bună Guvernare – echipa de Educaţie şi Limba Engleză
  • Inovaţie: 3 locuri disponibile
  • Examene: 1 loc disponibil

Deadline-ul este 10 aprilie 2012. Mai multe detalii

 

Şi centrul British Council din Cluj caută interni pentru stagii de şase luni iar dacă sunteţi din acest oraş / zonă şi vă surâde ideea, aţi face bine să aplicaţi repede fiindcă 1 aprilie 2012 este data limită în care mai puteţi aplica.

PONT: Aplicaţi cât mai recent din momentul în care aţi aflat ştirea. Mai multe detalii

You never know…

You never know when your life will change to good. Neither by who, nor the circumstances. Have faith that you’ll do great. And do great.

  În ianuarie, Eldeman a publicat studiul său global despre încredere, Edelman Trust Barometer. În relaţiile publice încrederea e cuvântul din definiţie aşa că înţelegerea ei este vitală. Iar acest nou studiu ne ajută să aruncăm o privire la nivel global şi să vedem în ce mai au încredere oamenii, de ce şi cum evoluează ea.

  Concluzia este că încrederea în companii, în guverne şi în ONG-uri a scăzut. Semnificativ. Odată cu societatea, încrederea se schimbă şi ea. Într-o lume în care scandalurile provocate de companii şi guverne ies la suprafaţă, încrederea în mass media a crescut. Încrederea în guvern este cea mai mică, apoi urmează business, media şi mediul ONG.

  Un factor interesant este că marea majoritate, 63% a celor peste 30 000 de respondenţi din mai multe ţări au răspuns că pentru a crede într-un mesaj, trebuie să îl audă de trei până la şase ori.

  Încrederea în social media, ca sursă de informare, a crescut cu 75% faţă de anul trecut, în top menţinându-se tot sursele tradiţionale de informare ca presa şi sursele online multiple.

  Studiul a identificat mai multe aspecte asupra cărora organizaţiile ar trebui să se concetreze pentru a obţine încrederea viitorului (se pare că atenţia trebuie să se focuseze asupra atributelor societale):

-          să identifice nevoile publicurilor şi să ia in considerare feedback-ul lor;

-          să se poarte frumos / să îşi trateze bine angajaţii;

-          să pună clienţii pe locul întâi şi nu profitul;

-          să acţioneze atunci când apar probleme sau crize;

-          să aibă practici etice de business;

-          să protejeze mediul înconjurător;

-          să se adreseze nevoilor societăţii;

-          să aibă un impact pozitiv asupra comunităţii locale;

Află toate detaliile consultând rezultatele:

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.