Timpul. Nu am simţit niciodată valoarea timpului ca până acum. Când eram la liceu timpul nu intra în discuţie. În primul an de facultate mă interesau tehnicile de managementul timpului. Acum, în anul II, sunt la limita timpului, alerg pe marginea deadline-urilor. Ba mai mult, trăiesc stresul şi frica aceea specifică când te uiţi la ceas şi vezi că mai ai doar câteva minute până se termină ziua.

Trebuie să revin la tehnicile de managementul timpului, să descopăr altele noi, poate chiar să particip la un training. Nu trebuie să fi într-o situaţie deplorabilă ca să participi la un astfel de training.

Încetul cu încetul învăţând, căutând internshipuri, explorând evenimente, navigând internetul după sfaturi şi ponturi, mi-am dat seama că timpul este parte importantă din viaţa noastră şi că pentru mine reprezintă viitor. La un moment dat ajunsesem să îmi spun “Uite cât timp am pierdut! În schimb puteam să aflu sfaturi despre relaţii publice…” Deci cât timp eşti student, timpul înseamnă viitor. Apoi mai târziu, poate că timpul înseamnă bani. Mi-am inspirat concluzia din zicala americană.

Într-o zi, un manager al unei companii din Statele Unite mi-a citit concluzia postată pe Twitter şi mi-a răspuns: „La orice vârstă, timpul înseamnă viitor.” A fost un text sub 140 de caractere şi edificator. Viaţa ţine de învăţare şi dezvoltare continuă, nu despre bani. Ei sunt doar un beneficiu suplimentar al muncii. Întotdeauna timpul prezent construieşte viitorul. Zicala respectivă e bună poate doar pentru gangsteri dar şi ei acţionează, fără să ştie, pentru viitor.

Apreciază timpul fiindcă felul în care îl foloseşti îţi înfluenţează viitorul. E un factor important.

Când am venit în Bucureşti am ştiut că fiecare moment pe care îl petrec aici este foarte valoros prin oportunităţile pe care le oferă şi important; dar cel mai esenţial, este limitat. Accesul meu la traininguri, cursuri, British Council, muzee, evenimente de relaţii publice, interviuri, internshipuri, oportunităţile pentru îndeplinirea visului meu sunt garantate (parţial) doar pentru trei ani. Faptul că sunt în Bucureşti se datorează eforturilor mele şi a familiei, a sacrificiilor gazdei, a felului cum trec peste probleme, ş.a. EFORTURI.

Visele noastre depind de ce facem în prezent. Nu trebuie să neglijăm nici o zi, mai ales când dispunem de oportunităţi. Dacă ştim cum, timpul poate fi creat. „Nu am avut timp.” poate fi înlocuit cu „Nu mi-am făcut timp.” Este foarte uşor să nu sesizăm întotdeauna valoarea timpului. Ne ocupăm de sarcinile zilnice, de rutina noastră, trăim după deprinderile personale şi deseori nu dăm atenţie felului în care folosim fiecare zi.

Peste un an oportunităţile de dezvoltare, perioada propice studiului şi dobândirii experienţei, şederea mea în Bucureşti, timpul de care dispunem acum, vor fi ameninţate cu dispariţia. Cu siguranţă s-ar putea ca tu să fii în aceeaşi situaţie. Timpul trece, oportunităţile asemenea şi odată cu ele viitorul tău strălucit parcă începe să se vadă ca prin ceaţă dacă nu ai profitat pe deplin de timpul pe care l-ai avut. Trebuie să facem în aşa fel încât eforturile noastre să se merite (pe care le considerăm deseori implicite, banale). Bineinţeles că niciodată nu este prea târziu, dar un avans, un pas făcut mai devreme, ajută.

Mai gândeşte-te încă o dată. Profiţi pe deplin de potenţialul tău şi de oportunităţile pe care ziua de astăzi ţi le oferă? Eu simt că pot face mult mai mult decât ceea ce fac acum.