Peste tot auzim că în acest secol suntem tot mai conectaţi între noi, fără graniţe, fără limite. Ok, suntem conectaţi. Şi atât. Nu conştientizăm cu adevărat cât de conectaţi putem fi până nu trăim o experienţă relevatoare.

   Pentru mine nu e ceva nou, dar pe măsură ce trăiesc astfel de experienţe sunt tot mai conştient de faptul că astăzi te poţi face auzit mult mai uşor decât acum 5 ani. Azi putem comunica mult mai uşor, fără graniţe.

  Ajung acasă astăzi şi deschid televizorul pe canalul CNN. În 20 de minute urmează ca naveta Atlantis să fie lansată pe orbită după care să ajungă la Staţia Spaţială Internaţională pentru a aduce noi materiale şi oameni. Mă gândesc că majoritatea prietenilor mei de pe Twitter, fiind americani, urmăresc şi ei lansarea navetei spaţiale, în direct.

   În Statele Unite, lansarea rachetelor este un eveniment naţional transmis live de multe posturi de televiziune. Sute de mii de oameni vin la locul lansării iar alte sute de mii urmăresc transmisiunile TV. Cu atâtea persoane numai ochi şi urechi, poţi spune că e un eveniment!

Log in, fără mari planuri

  Mă loghez de pe telefon, pe Twitter şi scriu că urmăresc live, lansarea. Go Atlantis! Mai pun şi reply-ul @CNN, aşadar cineva de la postul TV care se ocupă de contul lor de Twitter va vedea mesajul meu de încurajare. Un editor de la emisiunea Back Story tweet-uieste şi el invitându-ne să urmărim CNN pentru interviuri live ce ne vor dezvălui povestea din spatele acestui eveniment. În cinci minute deja văd planeta prin intermediul camerei video de pe Atlantis.

Nu doar lansarea ia amploare

  După alte câteva minute văd că am avut dreptate. Şi prietenii mei de pe Twitter urmăresc cum naveta intră în spaţiul cosmic. Dar asta nu e tot. Centrul Spaţial Kennedy are cont de Twitter şi postează fiecare pas al navetei, tot ce se întâmplă în acel moment, direct din centrul de comandă. Corelez cele citite cu cele comentate de crainicul NASA în a cărui voce se simte emoţia ultimei lansări americane către Staţia Spaţială Internaţională din viitorul apropiat.

  Deşi nu am intrat în dialog cu cineva, cum s-a întâmplat în alte cazuri, am simţit că am fost acolo. Am fost cât se poate de conectat. Tweet-urile Centrului Spaţial Kennedy au fost cireaşa de pe tort.

-Alo? Insula Tristan da Cunha?

  Astăzi, putem intra în contact cu aproape oricine (persoană sau companie) prin intermediul internetului. Tot ce avem de făcut este să ştim ID-ul şi să apăsăm SEND. Dar asta nu prezintă puterea internetului. Ea depinde de oameni şi aşteaptă să fie descoperită şi folosită.

  Ce poveste similară ai trăit? S-a întâmplat ca vreodată să primeşti un răspuns de la o persoană cunoscută/faimoasă sau de la o companie şi să te fi surprins? Împărtăşeşte-ne şi nouă povestea ta.