O poveste unică şi inspiraţională despre prietenie, familie care m-a impresionat de la 7 600 de kilometri distanţă. Valerie Simon, communication professional a aflat acum câteva luni că prietena ei cea mai bună din facultate are cancer. Mesajul ei către lume a fost cel care m-a impresionat iniţial. Apoi am descoperit o familie şi o prietenie inspiraţionale. Vă las să citiţi mesajele lui Valerie Simon, traduse.

 Am avut ocazia să o cunosc pe Valerie prin intermediul unui chat de pe Twitter pe care la co-fondat şi care se adresează studenţilor la comunicare din SUA şi din lume şi care e o comunitate grozavă, cu invitaţi grozavi. Valerie a fost foarte amabilă şi m-a susţinut încă de la început prin atitudinea sa deschisă şi personală. Are un program încărcat şi este un profesionist de valoare iar asta nu a împiedicat-o să comunice cu mine, un student oarecare din Europa. Aşa am ajuns să fiu martor şi parte la această poveste.

 “Meg şi cu mine am fost colege de cameră la American University, cu mulţi ani în urmă. Studiam împreună Afaceri Publice. Odată am avut probleme cu magazinul din campus fiindcă nu am purtat încălţăminte şi am reuşit să supravieţuim în prima săptămână din anul II numai cu covrigi şi bere. (banca din campus se mutase şi nu ne puteam accesa conturile). Covrigii costau doar 45 de cenţi şi am reuşit.

de la stanga la dreapta: Megan Alden si Valerie Simon

 Am învăţat să ne descurcăm şi cu “problemele colegei de cameră”.  Megan îşi seta alarma cu o jumătate de oră mai devreme să asculte muzică country. Mătuşa mea mă suna şi vorbea tare şi mult. Am ajuns să apreciez muzica country. Ea a ajuns să o aprecieze pe mătuşa mea. Şi iată că învăţând amândouă până noaptea târziu, explorând Washington-ul , am devenit prietene. Gândeşte-te la cel mai bun prieten din facultate şi cu siguranţă vei înţelege sentimentul.

 Anii au trecut şi chiar dacă şi în primul an după facultate noi tot colege de cameră eram, fiecare a luat un drum diferit în viaţă. Ea s-a măritat şi s-a mutat în Denver şi apoi înapoi în districtul ei natal din Kansas. Eu m-am mutat la New York , m-am măritat şi m-am relocat apoi la New Jersey. Dar se dovedeşte că timpul şi spaţiul geografic nu contează. Încă o pot face să râdă. Poate conta oricând pe mine.

 Cu o săptămână în urmă, când aşteptam trenul, după o cină în oraş cu nişte prieteni care veniseră pentru evenimentul BlogWorld, am văzut că am primit un mesaj pe Facebook, de la Megan. Am surâs, spunându-mi că după toţi aceşti ani noi încă avem o legătură specială. Chiar în acea seară le spusesem prietenilor despre ce nebunii făcea ea ca fan al echipei Jayhawks. Apoi am citit mesajul. Aşteptând în staţie, am aflat cum prietena mea bună şi mamă a două fetiţe frumoase a primit diagnosticul de Cancer. S-a răspândit la ficat şi la încă două zone de la oase. Ma rugat să dau vestea mai departe prietenilor noştri fiindcă ea nu avea puterea să o facă.

 Săptămâna ce a urmat a fost una haotică, nebuloasă. Ne-am strâns mâinile prin social media în timp ce am încercat să ne gândim cum să facem totul o experienţă bună. Am vorbit cu soţul lui Megan, antrenor de tenis care era foarte ocupat cu formarea unui grup de doctori, specialişti şi susţinători care să ajute. Ca orice antrenor bun, Dave face tot posibilul să menţină moralul echipei şi să învingă vremurile grele. Vremurile grele nu arată bine. Fiecare moment a devenit unul preţios pentru Dave şi Megan şi pentru ficele lor, Alexa (8 ani) şi Nadia (5).  Meg nu e gata să îşi ia rămas bun. Nu suntem gata să îi spunem La revedere. Prietenia este eternă. Şi vreau ca Meg şi familia ei să ştie că vor avea ÎNTOTDEAUNA parte de dragostea şi sprijinul nostru.

 Aşa că aş vrea să vă rog să deveniţi parte din echipa Meg, #TeamMeg. Ştiu că fiecare are cheltuielile şi grijile sale, dar aş vrea să luaţi în considerare o donaţie 2 dolari. De ce doi dolari? Fiindcă se pare că încă îmi aduc aminte de o seară din perioada studenţiei, pe care am petrecut-o cu Megan şi în care am băut o bere care costa doi dolari. Şi întotdeauna se găseau doi dolari de o bere. Aşa că în seara aceasta, poate că îi vei face cinste acestei minunate persoane cu o bere pe care să o ciocneşti cu echipa Meg, #TeamMeg. (sursa originală)

Apoi, vineri 18 noiembrie, Valerie a postat un update pe contul său de social media:

  There is just no good in the word “goodbye.” După cum ştiti, fosta colegă de cameră şi buna mea prietenă Megan a primit în mai, diagnosticul de Cancer. De-alungul primăverii şi al verii a luptat eroic cu boala participând la diverse proceduri medicale în timp ce s-a zbătut pentru fiecare moment alături soţul ei Dave şi cele două fice, Alexa şi Nadia.

Din păcate, canerul a continuat să se extindă iar Meg şi soţul ei colaborează acum cu un ospiciu ca pregătire pentru ceea ce cred ei că sunt ultimele săptâmăni de viaţă. Aseară, Dave mi-a spus că el şi Megan vorbesc acum mult mai mult despre viitor şi că fac tot ce pot pentru ca Megan să rămână în conştiinţa şi memoria fetelor. O să le ducă pe toate la Washington la un moment dat. Vrea să le arate fetelor şcoala pe care mama lor a iubit-o atât de mult şi toate locurile unde mama lor a petrecut momente frumoase.

 Meg are o veritabilă armată de prieteni la American University şi am vrea să creem o moştenire de lungă durată care să amintească de ea. Anii ei petrecuţi la această universitate sunt o experienţă pe care o preţuieşte şi astăzi şi una pe care vrea foarte mult să o împărtăşească cu fetele ei. Prietena lui Meg, Bethanne a vorbit cu universitatea pentru a deschide un fond la care oamenii să aducă un tribut prietenei noastre. Am făcut un plan să strângem bani până la 1 decembrie. Când va veni această dată, vom verifica dacă avem suma necesară pentru o bancă şi unul sau mai mulţi copaci. Astfel Megan va şti că va avea întotdeauna o casă în campusul universităţii, un loc pe care fetele ei şi prietenii să îl viziteze.

 În mai am scris: << Meg nu e gata să îşi ia rămas bun. Nu suntem gata să îi spunem La revedere. Prietenia este eternă. Şi vreau ca Meg şi familia ei să ştie că vor avea ÎNTOTDEAUNA parte de dragostea şi sprijinul nostru. >> Nu suntem nici acum gata să ne luăm rămas bun. Dar Megan ne părăseşte. Vrem ca ea să ştie că va avea întotdeauna un loc unde oamenii să  îşi amintească de ea şi unde o poate vizita.

 Aşa că încă o dată, vă rog să vă alăturaţi echipei #TeamMeg şi să luaţi în vedere posibilitatea unei donaţii ca să putem face toate aceste lucruri cât mai repede. (Sperăm să strângem 5 000$ pentru a putea cumpăra o bancă memorială pe care să o punem în campusul Universităţii American University). Cum am spus şi data trecută, ştiu că fiecare are cheltuielile şi grijile sale, dar mi-aş dori să luaţi în considerare o donaţie mică. Fiecare dolar ne va aduce mai aproape să îndeplinim o ultimă dorinţă a unei prietene.

 Dacă vreţi să donaţi, accesaţi acest link, https://www.american.edu/giving/make-a-gift/

 Selectaţi University Initiatives la categoria  Division, Friends of the AU Arboretum la secţiunea Fund şi scrieţi în caseta text la „For special instructions” următoarea frază: This gift is in honor of Megan Alden.

 Nu mai avem mult timp şi am aprecia foarte mult dacă poţi împărtăşii acest link prietenilor tăi. Simţiţi-vă liberi să repostaţi asta pe blogul vostru, să o includeţi in postări de pe facebook, să daţi linkul şi pe Twitter. Împărtăşeşte această poveste cu prietenii tăi… cu oamenii pentru care ai face orice. Şi făcând asta, noi sperăm că vei primii un dar special: acelaşi dar pe care Megan ni l-a dat nouă: Să îţi ai prietenii aproape. Ia legatura cu prietenii vechi . Şi speră că veţi fi atât de norocoşi încât să rămâneţi prieteni pentru totdeauna.” (Valerie Simon, Communication Professional) (sursa originală)

 Mă bucur că fac parte din echipa Meg. Umanitatea şi prietenia nu au graniţe. Va veni un moment în care nu voi mai fi şi vreau ca în viaţa mea să am un impact, să las o moştenire, dar una sufletească. Ar putea fi atitudinea de sharing, dar vreau mai mult. Am donat 3 dolari. Se donează uşor, sunt câţiva paşi (2-3). Îţi trebuie doar un card de credit. Am vrut să celebrez prietenia adevărată şi latura noastră umană, comunicarea deschisă a sentimentelor. Sper foarte mult ca echipa să îşi îndeplinească obiectivul până la 1 decembrie.  Valerie mi-a spus că Dave a fost bucuros să audă că are susţinere  şi de peste graniţe, din România. Ce ziceţi? Sărbătorim prietenia în sine, umanitatea pur şi simplu, o lume fără graniţe? Ciocnim o bere? Va fi o contribuţie la ceva de undeva de departe, o contribuţie aproape neştiută. O umbră a unei frunze pe banca memorială din campusul unei universităţi. Posibilă datorită şi ţie, şi mie. Un impact mic, undeva în lume. Un gest pentru prietenie şi o moştenire lăsată în lume, aşa ca un secret al existenţei noastre care cândva va fi <a fost>.

UPDATE, 23 noiembrie: Mai este nevoie de doar 321 de dolari !!! Hai, România!

UPDATE, 28 noiembrie:

Echipa TeamMeg şi-a îndeplinit obiectivul! Au strâns 5094 de dolari fiind astfel posibilă realizarea şi instalarea unei bănci memoriale în campusul universităţii. Aceasta urmează să fie instalată în curând. Când vor exista fotografii, le voi publica.

Valerie Simon: “Am reuşit să strângem 5 000 de dolari, 5 094 – mai exact!!! O bancă specială în memoria lui Megan va fi instalată în campusul universităţii American University. Un tribut tangibil pentru femeia grozavă al cărei zâmbet şi prietenie a avut un impact atât de mare. Va fi un loc pe care îl va putea vizita oricine, fetele ei, prietenii, familia şi unde va continua să inspire şi pe alţii. Mulţumim foarte mult tuturor celor care au împărtăşit această poveste şi care au făcut astfel ca totul să se întâmple atât de repede!”