În urmă cu câteva săptămâni am participat la un webinar CIPR [UK] numit “Pitching to journalists” în care cei peste 45 de participanţi au împărtăşit din propia lor experienţă iar trainer-ul Maud Davis ne-a dat ponturi şi insight despre cum să identificăm oportunităţi şi cum să vorbim cu jurnaliştii interesaţi de povestea / ştirea noastră.

Totul ţine de naturaleţe.

 În primul rând trebuie să analizezi publicaţiile pe care le consideri relevante pentru povestea / ştirea ta şi să identifici dacă publicaţia chiar ar fi interesată. Apoi să observi dacă sunt jurnalişti care au mai scris despre subiecte asemănătoare şi care sunt interesele lor în această direcţie.  Nu vrei să trimiţi un comunicat de presă despre o nouă compoziţie a unui ruj, unui jurnalist care scrie despre cotaţiile bursiere.

 Acum voi trece la acele aspecte uşor diferite faţă de ce ştiam / observasem eu, la acele informaţii pe care nu le-ai putea obţine decât dacă ai vorbi cu un profesionist în relaţii cu presa / mass – media.

Ştiai că:

> Metoda cea mai eficientă şi cea mai des folosită de a lua legătura cu un jurnalist şi de a îţi transmite povestea este apelul telefonic iar următoarea variantă este întâlnirea faţă-în-faţă?

> E mai bine să suni jurnalistul înainte să începi să scrii comunicatul de presă fiindcă astfel afli exact ceea ce îl interesează şi de ce informaţii anume are nevoie?

> În succesul transmiterii poveştii contează enorm calitatea fotografiilor şi faptul că ai totul pregătit, gata să trimţi în orice clipă?

> Timpul cel mai bun pentru pitching este intervalul orar 10:00 – 12:00 sau până în ora 10:00? (aici intervalul orar variază după deadline-urile fiecărui tip de publicaţie)

> E mai bine să suni şi să prezinţi pe scurt despre ce este vorba şi apoi să trimiţi comunicatul, dacă jurnalistul este interesat. Pitching pe e-mail se face numai cunoscuţilor. Comunicatele de presă se trimit pentru prima dată (în corpul e-mailului mai degrabă decât ataşate), cu o scurtă introducere + rezumat numai jurnaliştilor cu care ai o relaţie, pe care îi cunoşti. Pe cei pe care nu îi cunoşti foarte bine e mai bine să îi suni înainte. (În România s-ar putea să îţi spună la telefon să le trimiţi comunicatul pe e-mail şi că o să vadă ei despre ce este vorba. La noi e-mailul reprezintă mediul principal de contact. Mi se pare totuşi mai potrivit să suni şi să nu îi dai jurnalistului Inbox-ul peste cap când pe el nu îl interesează subiectul tău.)

> Intonaţia, felul în care vorbeşti sunt cruciale atunci când discuţi cu un jurnalist despre subiectul tău?

> Atunci când faci pitching prin e-mail trebuie să fii specific, să nu scrii mult (primele două propoziţii sunt foarte importante), să nu te fereşti să foloseşti bullet points şi link-uri (puţine şi utile) şi să nu ataşezi ceva decât dacă cunoşti foarte bine jurnalistul respectiv?

> Pentru un succes considerabil îţi poţi lega povestea ta de picanteria / trendul /  buzz-ul momentului?

> Că dacă informaţiile nu sunt demne de o ştire mai bine încerci altceva, o altă metodă decât să scrii un comunicat pe care nu îl va publica nimeni?

> Pe Twitter nu se face pitching decât dacă cunoşti acei jurnalişti foarte, foarte, foarte bine şi şti că sunt ok cu pitching-ul pe Twitter. Mai degrabă postează ştirile tale în feed-ul tău. Jurnaliştii care te urmează pe Twitter le vor vedea şi dacă vor fi interesaţi, le vor prelua.

> Că poţi ajuta jurnaliştii şi doar cu fotografii pe care să le folosească ei la cu totul alte subiecte decât ale tale?

La webinar s-au prezentat şi alte informaţii grozave dar dacă le-aş scrie pe toate aici acest post s-ar transforma într-un curs. Restul le găsim în cărţi.