Un copil din Siria vine si sta in fiecare zi langa mormantul fratelui sau ucis de rebeli. Intreaga zi. Are vre-o 12 ani. Cred ca se intelegea foarte bine cu fratele sau mai mare si erau nedespartiti. De parintii lui, cei de la CNN nu au spus nimic. Doar ca sunt copii care au scapat si nu mai au pe nimeni. Unii cu arme au intrat in cartier si au ucis pe oricine au intalnit.

 Noi, cei de la nord, luam caminul, dragostea, educatia, securitatea ca date naturale, ca niste roci pe care le gasim pe langa casa. Nu exista de-a gata. Sunt locuri in lume in care acestea nu exista la scara larga. Ele apar din inima noastra si par atat de evidente si normale si “date naturale” datorita laturei noastre umane si a contextului in care ne-am dezvoltat. Trebuie sa fim constienti de ele si sa le pretuim mai mult, sa le dezvoltam si sa ne concentram mai mult asupra lor. Asta e valabil pentru orice om din lume.

 Ne uitam la povestile impresionante ale unor oameni si apoi intra reclamele sclipitoare, intra alte stiri… e ca la un spectacol. Si e usor sa uiti asa. Dar nu e un show sublim, e realitatea prezentata cu sclipici. Sunt sentimente reale acolo, undeva – locul si oamenii despre care se vorbeste. Copilul acela e acolo, langa mormantul fratelui sau si azi. (reportajul CNN e cu imagini de saptamana aceasta)

 Cand m-am inscris la specializarea Comunicare si relatii publice, in adancul sufletului meu pentru asta am vrut sa “militez”. Pentru ca mai tarziu, intr-un fel, sa incurajez oamenii sa comunice mai bine, sa isi exprime sentimentele fara retineri (sentimentele acelea de finete) si sa dea si sa primeasca iubire. Fiecare om se naste bun, fiindca asta e latura noastra umana. Unii dintre oameni devin infractori sau criminali, pe parcursul vietii. Peste latura lor umana au fost aruncati bolovani. Nu au cunoscut bunatatea si iubirea atunci cand au avut cea mai mare nevoie de ele. Daca ne-am spune unii altora ce simtim si ne-am descrie nuantele sentimentelelor pe care le traim in raport cu ceilalti si am face-o cu iubire, atunci nu are ce sa ni se intample rau si ne-am simtii atat de bine psihologic…

  Sa facem asta ar parea nepotrivit fiindca nu asa se obisnuieste in societatea noastra, dar am putea sa o facem cu oamenii din jurul nostru, cu cei in care avem incredere cel mai mult. Stiu, e sentimentul acela de retinere, de rusine dar ar trebui sa trecem peste si sa ne dam voie sa avem o viata mai buna, mai placuta, sa avem relatii cu ceilalti mult mai puternice… de fond , substantiale si meaningful.

 Comunicati, comunicati cu adevarat fiindca face bine sufletului. Si odata cu el – si lumii. (adaugati bunatate si inspiratie)